Cer clementa...

Vama Veche taram al libertatii si nonconformismului , taram unde visele zboara nestingherite printre aburii alcoolului si mirosul de marijuana proaspat trasa in piept, locul unde chitarele uzate de vreme revin la fel precum pasarile calatoare in fiecare an, purtate de nevoia de exteriorizare a omului in contrast cu oprimarea sistemul care ne reduce la simpli roboti. Toti suntem atrasi de acest loc sfintit de mare cu fiecare val care se sparge de mal, unde tinerii intra goi in apa la miezul noptii sub tutela lunii, la fel ca intr`un ritual de hirotonisire, aceasta este Vama Veche...
Astazi insa cand scoicile au ramas singure cu marea, unicii prieteni care te intampina si bucurosi sa te primeasca, sunt pescarusii, damnati ai locului, obligati sa traiasca precum sihastrii, numai pe malul marii.
O data parasit, locul se transforma, totul ia o alta turnura, marea care ramane singurul numitor comun in aceasta ecuatie, devine stapana. Ea guverneaza raul si binele, ea este cea care impune granitele o data cu fiecare val, care aduce nisip de la mii de kilometrii distanta, incercand sa ascunda gunoaiele lasate si tinand parca o predica despre cat de usor e sa distrugi, dar cat e de greu sa indrepti unele lucruri.
Totusi are puterea de a ierta si in fiecare vara totul prinde viata...cati din noi avem puterea de a ierta asa de usor?