Tu...

Tu, eu, noi, in negura vremii,captivi in acest sistem obscen si putred, parca acum pare mai real ca oricand, ca totul este pierdut si totusi eu te`am gasit pe tine. Ma aflu departe undeva in pat, fiori de teama si raceala ma incearca in bezna totala. Nu imi aud ceasul, timpul s-a oprit in loc doar pentru noi. Te simt langa mine, iti aud fiecare bataie a inimii, fiecare strigat launtric, fiecare suflare pe care o dai universului. Inchid ochii si vad doua picaturi identice de apa, dar care au izvorat din locuri total diferite; vad doua piese de puzzle, care se imbina perfect intr`un joc universal guvernat de destin.Tu esti totul... liantul care ma tine ancorat in aceasta lume straina, busola care imi arata in totdeauna Nordul. In linistea letala, un tunet ma loveste atat de puternic incat imi simt urechea sangerand. Ceva s-a intamplat, imi aud bataile ceasului care suna precum loviturile de ciocan ale fierarului imblanzind metalul. Tresar si deschid ochii. Patul e gol ...totul se naruie in jurul meu, intunericul si frigul imi incoltesc inima din toate partile. O lacrima nevinovata se naste din ochii mei si curge navala peste obrazul inghetat unde se transforma in cea mai perfecta si inocenta forma existenta pe acesta lume, un fulg de nea, purtat de curent in necunoscut. Te`am pierdut...