miercuri, 26 august 2009
Solstitiu de vara...
Mii de specimene pe cale disparitie ne calca nisipul in picioare incepand cu fiecare solstitiu de vara, invadand parca terasele si parcarile precum invazia unor termite infometate, care simt mirosul sevei uscate in lemn precum mirosul de hamsie la farfurie care pluteste in aer laolalta cu transpiratia si nesimtirea crasa. Doar marea mai are curajul sa ii mai spele punandu`i pe toti in aceeasi oala, incercand din cand in cand sa faca putina curatenie cerandu`si tributul impus ca in fiecare an.
duminică, 29 martie 2009
Intre agonie si extaz
28 martie 2009, zi fatidica pentru aproximativ 12.000 de suporteri manati de dorinta de victorie, supusi unor chinuri ingrozitoare la vederea tabelei de joc dupa minutul 90.
Se anunta o zi minunata de primavara la sfarsitul lui martie, o zi propice pentru toreadorii tricolori sa isi arate coltii si maiestria in fata unor colosi veniti tocmai din Campia Panoniei, cu spirit de luptatori si cu o statura impunatoare.
Am fost acolo, la locul crancenei confruntari inca inante ca arbitru sa dezlantuiasca cele doua armate una impotriva celeilalte. Totul era calm pe gazon, terenul ne era propice noua, am mai avut cateva batalii aici, toate cu un deznodamant fericit, insa mitul avea sa se spulbere.
Adia un vant rece peste stadion care iti intra in oase insa aducea odata cu el mireasma marii menita parca sa ne intareasca si sa ne pragateasca pentru calvarul ce va urma.
Era liniste...insa linistea dinaintea furtunii. Cativa strajeri unul si unul, imbracati in uniforma pazeau cu strasniciei portile ferecate de la intrarea in stadion.
Soarele apune, nevrand sa fie martor la macel, si lasa astfel noaptea sa isi intre in gratie. Lacate se rup sub povara intunericului si gloata navaleste in tribune ocupandu`si locurile prielnice pentru vizionarea executiei.
Tribunele erau la refuz, stadionul fierbea, oficialii alergau disperati, simteam adrenalina cum imi invadeaza corpul, era extradionara atmosfera, ti se ridica parul. Ineviatbilul s-a produs, cele doua ostiri au iesit pe gazon si inclestarea se simtea in tremurul stadionului. Concentrarea se citea in ochii lor, ambele tabere aveau nevoie de un succes, iar ceeea ce avea sa urmeze va avea sa fie pe viata si pe moarte.
Se canta imnul... liniste profunda, versurile rasuna si nu degeaba e imn, trezeste in tine spiritul de luptator roman. Imi fac cruce si ma gandesc numai la bine.
Ne aliniem in formatia de atac, arbitru se uita in jur, e prea mic pentru acest eveniment, si timid fluiera inceputul. Iadul se dezlantuie, tribunele se cutremura, totul se transforma simti ca traiesti la maxim cand 12.000 de suflete striga in cor ROMANIA!!!...sincronizarea fiind absolut perfecta.
Restul e istorie, am trecut de la agonie la extaz,trupele sarbesti foarte disciplinate si tacticizate de pe margine, punand stapanire peste noi inca din prima repriza. Inceptul celei de a doua jumatati ne gaseste cu o dorinta si mai mare de razbunare si reusim sa ne facem prezenta peste granita careului de 6 metri advers. Nu trece mult si trupe ne invadeaza din nou, se distanteaza la doua goluri de noi, ramand parca inerti la reusita sarbilor. Scrasnim din dinti si reusim din nou, parca speram din nou la un nou inceput. In razboi exista si victime colaterale, iar unul dintre ai noistri cade secerat la pamant cu mana lovita. Oranduirea strange randurile si`l imbarbateaza pe pioner, acesta din urma ridicandu`se, si reusind sa duca lupta pana la final.
Totul s-a naruit si ma simt prins in istorie, in tribunele Colosseumului unde spectatorii decideau sfarsitul. Decizia fusese luata de mult, toti cereau la unison sfarsitul erei lu Piti.
Ave Lucescu!!!
Pray
In semn de respect Mutu cedeaza banderola de capitan micutului.
Marica marcatorul primului gol...poate altadata.
Spiritul de luptator al lui Contra...si doar atat
Goian din tribune..destul de ganditor
Imi pare rau copii...
Finalul
Se anunta o zi minunata de primavara la sfarsitul lui martie, o zi propice pentru toreadorii tricolori sa isi arate coltii si maiestria in fata unor colosi veniti tocmai din Campia Panoniei, cu spirit de luptatori si cu o statura impunatoare.
Am fost acolo, la locul crancenei confruntari inca inante ca arbitru sa dezlantuiasca cele doua armate una impotriva celeilalte. Totul era calm pe gazon, terenul ne era propice noua, am mai avut cateva batalii aici, toate cu un deznodamant fericit, insa mitul avea sa se spulbere.
Adia un vant rece peste stadion care iti intra in oase insa aducea odata cu el mireasma marii menita parca sa ne intareasca si sa ne pragateasca pentru calvarul ce va urma.
Era liniste...insa linistea dinaintea furtunii. Cativa strajeri unul si unul, imbracati in uniforma pazeau cu strasniciei portile ferecate de la intrarea in stadion.
Soarele apune, nevrand sa fie martor la macel, si lasa astfel noaptea sa isi intre in gratie. Lacate se rup sub povara intunericului si gloata navaleste in tribune ocupandu`si locurile prielnice pentru vizionarea executiei.
Tribunele erau la refuz, stadionul fierbea, oficialii alergau disperati, simteam adrenalina cum imi invadeaza corpul, era extradionara atmosfera, ti se ridica parul. Ineviatbilul s-a produs, cele doua ostiri au iesit pe gazon si inclestarea se simtea in tremurul stadionului. Concentrarea se citea in ochii lor, ambele tabere aveau nevoie de un succes, iar ceeea ce avea sa urmeze va avea sa fie pe viata si pe moarte.
Se canta imnul... liniste profunda, versurile rasuna si nu degeaba e imn, trezeste in tine spiritul de luptator roman. Imi fac cruce si ma gandesc numai la bine.
Ne aliniem in formatia de atac, arbitru se uita in jur, e prea mic pentru acest eveniment, si timid fluiera inceputul. Iadul se dezlantuie, tribunele se cutremura, totul se transforma simti ca traiesti la maxim cand 12.000 de suflete striga in cor ROMANIA!!!...sincronizarea fiind absolut perfecta.
Restul e istorie, am trecut de la agonie la extaz,trupele sarbesti foarte disciplinate si tacticizate de pe margine, punand stapanire peste noi inca din prima repriza. Inceptul celei de a doua jumatati ne gaseste cu o dorinta si mai mare de razbunare si reusim sa ne facem prezenta peste granita careului de 6 metri advers. Nu trece mult si trupe ne invadeaza din nou, se distanteaza la doua goluri de noi, ramand parca inerti la reusita sarbilor. Scrasnim din dinti si reusim din nou, parca speram din nou la un nou inceput. In razboi exista si victime colaterale, iar unul dintre ai noistri cade secerat la pamant cu mana lovita. Oranduirea strange randurile si`l imbarbateaza pe pioner, acesta din urma ridicandu`se, si reusind sa duca lupta pana la final.
Totul s-a naruit si ma simt prins in istorie, in tribunele Colosseumului unde spectatorii decideau sfarsitul. Decizia fusese luata de mult, toti cereau la unison sfarsitul erei lu Piti.
Ave Lucescu!!!
Pray In semn de respect Mutu cedeaza banderola de capitan micutului. Marica marcatorul primului gol...poate altadata.Spiritul de luptator al lui Contra...si doar atat
Goian din tribune..destul de ganditorImi pare rau copii...
Finalul
vineri, 27 martie 2009
Crezul
Inca mai exista taramuri si locuri neprihanite, neatinse de demoni, locuri atat de pure si de calme incat poti sa te redescoperi si sa afli intradevar ce fel de om esti. Plin de smerenie las capul in jos in momentul in care trec granita dintre cele doua lumi, separate doar de o poarta care a vazut si a auzit multe suflete cerand milostivire.
Cheia intrarii in acest univers paralel esti semnul Sfintei Cruci, simbol care dainuie si vegheza vesnic asupra acestor locuri, precum un strajer tacut dar care impunde respect si o atitudine umila. Odata intrat, intalnesti oameni trecuti prin multe suferinte, caliti de focul durerii si chinurilor vietii, avand inca puterea unor roboti de a trece peste toate piedicile si de a-si incarca bateriile pregatindu-se pentru alte batalii, asemenea unor curajosi si talentati luptatori spartani. Aceasta este puterea credintei, putere care plasmuieste din nimic, dar care depaseste orice limita existenta in legile fizicii si care izvoraste din dorinta de a Ierta.
Cand a fost ultima oara cand ai Iertat ?...
Cheia intrarii in acest univers paralel esti semnul Sfintei Cruci, simbol care dainuie si vegheza vesnic asupra acestor locuri, precum un strajer tacut dar care impunde respect si o atitudine umila. Odata intrat, intalnesti oameni trecuti prin multe suferinte, caliti de focul durerii si chinurilor vietii, avand inca puterea unor roboti de a trece peste toate piedicile si de a-si incarca bateriile pregatindu-se pentru alte batalii, asemenea unor curajosi si talentati luptatori spartani. Aceasta este puterea credintei, putere care plasmuieste din nimic, dar care depaseste orice limita existenta in legile fizicii si care izvoraste din dorinta de a Ierta.
Cand a fost ultima oara cand ai Iertat ?...
luni, 2 februarie 2009
Tu...
Tu, eu, noi, in negura vremii,captivi in acest sistem obscen si putred, parca acum pare mai real ca oricand, ca totul este pierdut si totusi eu te`am gasit pe tine. Ma aflu departe undeva in pat, fiori de teama si raceala ma incearca in bezna totala. Nu imi aud ceasul, timpul s-a oprit in loc doar pentru noi. Te simt langa mine, iti aud fiecare bataie a inimii, fiecare strigat launtric, fiecare suflare pe care o dai universului. Inchid ochii si vad doua picaturi identice de apa, dar care au izvorat din locuri total diferite; vad doua piese de puzzle, care se imbina perfect intr`un joc universal guvernat de destin.Tu esti totul... liantul care ma tine ancorat in aceasta lume straina, busola care imi arata in totdeauna Nordul. In linistea letala, un tunet ma loveste atat de puternic incat imi simt urechea sangerand. Ceva s-a intamplat, imi aud bataile ceasului care suna precum loviturile de ciocan ale fierarului imblanzind metalul. Tresar si deschid ochii. Patul e gol ...totul se naruie in jurul meu, intunericul si frigul imi incoltesc inima din toate partile. O lacrima nevinovata se naste din ochii mei si curge navala peste obrazul inghetat unde se transforma in cea mai perfecta si inocenta forma existenta pe acesta lume, un fulg de nea, purtat de curent in necunoscut. Te`am pierdut...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)