Se anunta o zi minunata de primavara la sfarsitul lui martie, o zi propice pentru toreadorii tricolori sa isi arate coltii si maiestria in fata unor colosi veniti tocmai din Campia Panoniei, cu spirit de luptatori si cu o statura impunatoare.
Am fost acolo, la locul crancenei confruntari inca inante ca arbitru sa dezlantuiasca cele doua armate una impotriva celeilalte. Totul era calm pe gazon, terenul ne era propice noua, am mai avut cateva batalii aici, toate cu un deznodamant fericit, insa mitul avea sa se spulbere.
Adia un vant rece peste stadion care iti intra in oase insa aducea odata cu el mireasma marii menita parca sa ne intareasca si sa ne pragateasca pentru calvarul ce va urma.
Era liniste...insa linistea dinaintea furtunii. Cativa strajeri unul si unul, imbracati in uniforma pazeau cu strasniciei portile ferecate de la intrarea in stadion.
Soarele apune, nevrand sa fie martor la macel, si lasa astfel noaptea sa isi intre in gratie. Lacate se rup sub povara intunericului si gloata navaleste in tribune ocupandu`si locurile prielnice pentru vizionarea executiei.
Tribunele erau la refuz, stadionul fierbea, oficialii alergau disperati, simteam adrenalina cum imi invadeaza corpul, era extradionara atmosfera, ti se ridica parul. Ineviatbilul s-a produs, cele doua ostiri au iesit pe gazon si inclestarea se simtea in tremurul stadionului. Concentrarea se citea in ochii lor, ambele tabere aveau nevoie de un succes, iar ceeea ce avea sa urmeze va avea sa fie pe viata si pe moarte.
Se canta imnul... liniste profunda, versurile rasuna si nu degeaba e imn, trezeste in tine spiritul de luptator roman. Imi fac cruce si ma gandesc numai la bine.
Ne aliniem in formatia de atac, arbitru se uita in jur, e prea mic pentru acest eveniment, si timid fluiera inceputul. Iadul se dezlantuie, tribunele se cutremura, totul se transforma simti ca traiesti la maxim cand 12.000 de suflete striga in cor ROMANIA!!!...sincronizarea fiind absolut perfecta.
Restul e istorie, am trecut de la agonie la extaz,trupele sarbesti foarte disciplinate si tacticizate de pe margine, punand stapanire peste noi inca din prima repriza. Inceptul celei de a doua jumatati ne gaseste cu o dorinta si mai mare de razbunare si reusim sa ne facem prezenta peste granita careului de 6 metri advers. Nu trece mult si trupe ne invadeaza din nou, se distanteaza la doua goluri de noi, ramand parca inerti la reusita sarbilor. Scrasnim din dinti si reusim din nou, parca speram din nou la un nou inceput. In razboi exista si victime colaterale, iar unul dintre ai noistri cade secerat la pamant cu mana lovita. Oranduirea strange randurile si`l imbarbateaza pe pioner, acesta din urma ridicandu`se, si reusind sa duca lupta pana la final.
Totul s-a naruit si ma simt prins in istorie, in tribunele Colosseumului unde spectatorii decideau sfarsitul. Decizia fusese luata de mult, toti cereau la unison sfarsitul erei lu Piti.
Ave Lucescu!!!
Pray
In semn de respect Mutu cedeaza banderola de capitan micutului.
Marica marcatorul primului gol...poate altadata.
Spiritul de luptator al lui Contra...si doar atat
Goian din tribune..destul de ganditor
Imi pare rau copii...
Finalul
