Cer clementa...

Vama Veche taram al libertatii si nonconformismului , taram unde visele zboara nestingherite printre aburii alcoolului si mirosul de marijuana proaspat trasa in piept, locul unde chitarele uzate de vreme revin la fel precum pasarile calatoare in fiecare an, purtate de nevoia de exteriorizare a omului in contrast cu oprimarea sistemul care ne reduce la simpli roboti. Toti suntem atrasi de acest loc sfintit de mare cu fiecare val care se sparge de mal, unde tinerii intra goi in apa la miezul noptii sub tutela lunii, la fel ca intr`un ritual de hirotonisire, aceasta este Vama Veche...
Astazi insa cand scoicile au ramas singure cu marea, unicii prieteni care te intampina si bucurosi sa te primeasca, sunt pescarusii, damnati ai locului, obligati sa traiasca precum sihastrii, numai pe malul marii.
O data parasit, locul se transforma, totul ia o alta turnura, marea care ramane singurul numitor comun in aceasta ecuatie, devine stapana. Ea guverneaza raul si binele, ea este cea care impune granitele o data cu fiecare val, care aduce nisip de la mii de kilometrii distanta, incercand sa ascunda gunoaiele lasate si tinand parca o predica despre cat de usor e sa distrugi, dar cat e de greu sa indrepti unele lucruri.
Totusi are puterea de a ierta si in fiecare vara totul prinde viata...cati din noi avem puterea de a ierta asa de usor?

Amintiri din copilarie...

Imi aduc aminte din recea copilarie comunista, cartile lui Creanga si caldura care o simteam in randurile scrijelite pe hartia ordinara a paginilor care aveau un miros specific de mucegai capatat de pe rafturile bibliotecii. Le citeam parca cu o sete de aventura asiduua si erau ca un univers paralel in care puteai evada din clestii cenzurii bolsevice.
Odata ajuns la bojdeuca, il simti pe Nica cel zglobiu si zburdalnic in jurul tau, simti caldura caminului umil, un izvor curge cu apa rece si limpede din care am luat o inghititura zdravana, plin parca de setea de cunoastere a vietii celui mare povestitor roman.
Aici, s-a gospodarit el ca la mama acasa. In odaia din stinga si-a facut pat sanatos de blana de stejar, si-a asezat o masa oleaca boiereasca pentru scris, un raft pentru carti, iar linga vatra sobei cu horn si-a pus o masuta rotunda cu trei picioare cu scaunele mici si vesela ca la Humulesti: strachini adinci, linguri de lemn, cofe, ceun de tuci, oale de lut in care fierb bine sarmalele. Cuptorul ere pregatit pentru poale in briu si alivenci inecate in smintina.
Locul nu te lasa sa pleci fara sa isi lase amprenta asupra ta si in sufletul tau, eu am fost putin miscat de cat de mici erau odaile si cat de modeste, dar pe atat de primitoare si calde.