Strigat de pace

M`am trezit asa aiurea fara nici un chef de a ma da jos din pat, alarma ceasului urla in nestire prevenind parca un atac aerian, iar vremea de afara nu ma ajuta deloc fiind in ton cu gandurile mele obscure. Umblu descult prin transeele sapate de nesiguranta... si tot ce aud in jur, sunt obuzele dorintelor suierand si explodand langa mine. Imi simt urechile sangerand de durere si mii de schije ascutite, farame ruginite din dorinte neimplinite ma ating totusi, eviscerand violent carnea, precum cutitul ager al unui macelar si ramanand acolo ca dovada a esecurilor din timpul vietii. Inaintez greoi spre un culoar al viitorului presarat din loc in loc cu mine nimicitoare, pragatite in orice moment sa explodeze si sa distruga vise. Las in urma pete sangerii coagulate de aerul irespirabil, amprente ale trecerii mele prin infernul razboiului. In tot acest haos, intuiesc cu greu in intunericul profund alura autoritara a inamicului, ii simt respiratia rece, si ochii cu o strălucire deosebită, nefirească. Sleit de sperante si dezarmat, cad la picioarele lui lovindu`ma de noroiul inghetat. Precum un calau si hotarat sa imi curme suferinta, insfaca un pumnal pregatit special, dar apuc sa ii vad chipul monstrului. Eram EU. Dezlantuit ,cu ultimele puteri izbutesc sa acopar tabloul inert cu un ultim strigat de pace.