Culorile Toamnei

Era o zi mohorata de toamna, desprinsa parca dintr`un roman bacovian....Am inceput timid plimbarea mea cu o punga de seminte scuipand in scarba cojile pe strazile murdare si pline de saracie din jurul pietii Ovidiu. Acolo am fost strapuns de raceala zidurilor care parca se sprijineau, tinandu-se cu ultimele puteri de scheletele de metal ale constructiilor. Ieseau in evidenta gunoaiele si prostia tiganilor aflati acolo parca ca o plaga desprinsa din Evul Mediu, la un pas de a se transforma in pandemie.
Cladirile plangeau...burlane pline de apa se transformau in siroaie de lacrimi. Oamenii traiau aici parca in alt timp, totul avea o alta semnificatie pentru ei, erau toti in fuga dupa bani pentru bautura si droguri ieftine. Se simtea in aer mirosul gunoaielor si a fumul de tigara impregnat in pereti si in perdelele care de abia se intrezareau prin ferestrele manjite de lacrimile cladirilor.
Pas cu pas cojile de seminte scuipate parca cu dispret ramaneau in urma mea lasand parca o amprenta a prezentei mele in aceste locuri. Frigul, prietenul saracului prezent parca din totdeauna in aceste colturi vroia sa isi faca un nou amic aflat in persoana mea, trezit la realitate de efectele secundare ale acestei noi legaturi de prietenie.
Merg mai departe frecandu`mi mainile parca intrate intr`o stare de amorteala parca in tandem cu imaginea de care aveam sa ma lovesc si sa o imortalizez.
Deasupra statuii aflata acolo ca un martor al povestii mele, statea ca un paznic al capitalei infernului, simbolul mortii, vesnicul necrogaf inconjurat de o aura neagra si cu ochii sclipind plini parca ura...Cu mai mult curaj ma apropii din ce in ce mai mult , dar cu un strigat desprins din tartar ma tine la distanta lovit parca de un zid rece insesizabil. Un fior ma cuprinde si am impresia ca sunt prins intr`o adunare a demonilor.

Stingher

Tartor

In oglinda

Gemeni

Portal